...dar nu si activitatile pe care le facem impreuna!
deja 10 dintre elevii pe care i-am cunoscut prin proiectul "the school cinema" au devenit prieteni ai Komunitas si facem noi chestii impreuna, in proiectul "Scoala Europeana - O scoala a creativitatii"!
5 dintre liceeni au decis ce vor sa faca mai departe la facultate (fiind clasa a 12a acum) si ne-au spus ca proiectul nostru i-a ajutat putin sa se orienteze - ceea ce ne bucura fff tare!
iar 5 dintre elevii de la 114 vor sa lucram mai departe impreuna, de data aceasta fotografie.
din pacate, doua dintre fetele de la 136 s-au lasat de scoala si nu ne-am reintalnit cu ele dupa vacanta iar restul sunt acum clasa a 8a si au multe de recuperat din anii trecuti, deci ne vom intalni mai putin anul acesta.
le dorim succes tuturor
si le multumim pentru participare!
URMAREA IN EPISODUL VIITOR
miercuri, 5 noiembrie 2008
vineri, 10 octombrie 2008
sâmbătă, 20 septembrie 2008
vineri, 5 septembrie 2008
inca e vacanta
pentru ca mai e inca vacanta, Alex a fost la mare cu o parte din echipa de montaj - stim, asta nu face parte din proiect, dar ONGistii si voluntarii au si ei timp liber uneori
:)
in curand incepe scoala, o sa avem mici proiectii de film in scolile in care am lucrat.
apoi o sa punem filmele pe youtube, sa le poata vedea cat mai multa lume!
apoi o sa facem DVDuri cu filmele si incet incet o sa incepem sa le "diseminam" - adica sa le oferim dirigintilor din scolile in care am lucrat, altor ONGuri de tineret, altor scoli, altor tineri care sunt interesati de ideile noastre si de ceea ce povestesc cele 4 filmulete
deci acum incepe etapa "bulgare de zapada" (desi e cald in oras), sa mearga zvonul despre "the school cinema"
:)
in curand incepe scoala, o sa avem mici proiectii de film in scolile in care am lucrat.
apoi o sa punem filmele pe youtube, sa le poata vedea cat mai multa lume!
apoi o sa facem DVDuri cu filmele si incet incet o sa incepem sa le "diseminam" - adica sa le oferim dirigintilor din scolile in care am lucrat, altor ONGuri de tineret, altor scoli, altor tineri care sunt interesati de ideile noastre si de ceea ce povestesc cele 4 filmulete
deci acum incepe etapa "bulgare de zapada" (desi e cald in oras), sa mearga zvonul despre "the school cinema"
vineri, 15 august 2008
ce se vede...
chiar daca inca nu se vede cu ochiul liber, in curand vor fi gata filmele!
urmeaza apoi sa ni le aratam unii altora, sa le aratam la lume, sa retusam, sa mai punem efecte, Alex sa corecteze eventuale greseli de montaj (desi s-ar parea ca nu e cazul, pt ca toate echipele au fost pricepute la montaj. bravo!)
apoi ne vom intalni la terase, pt ca e cald, si vom discuta ce facem cand incepe scoala - unde facem mici proiectii, la ce festivaluri trimitem filmele, ce vom face in continuare impreuna, si dupa ce se termina proiectul.
chiar daca inca nu se vede cu ochiul liber, ne-am cam imprietenit si...nu oricum, ci: this is the begining of a beautiful friendship
:)
urmeaza apoi sa ni le aratam unii altora, sa le aratam la lume, sa retusam, sa mai punem efecte, Alex sa corecteze eventuale greseli de montaj (desi s-ar parea ca nu e cazul, pt ca toate echipele au fost pricepute la montaj. bravo!)
apoi ne vom intalni la terase, pt ca e cald, si vom discuta ce facem cand incepe scoala - unde facem mici proiectii, la ce festivaluri trimitem filmele, ce vom face in continuare impreuna, si dupa ce se termina proiectul.
chiar daca inca nu se vede cu ochiul liber, ne-am cam imprietenit si...nu oricum, ci: this is the begining of a beautiful friendship
:)
miercuri, 30 iulie 2008
joi, 24 iulie 2008
luni, 14 iulie 2008
marți, 1 iulie 2008
miercuri, 25 iunie 2008
Workshop montaj
Alex Irimia, expertul multimedia, face o treaba grozava cu elevii nostri!! ii invata sa monteze, deci practic sa isi faca singuri filmele. in curand banuim ca vor stii sa monteze cel putin la fel de bine ca o parte din echipa noastra, care are experienta de cativa ani in lucrul cu imagini.
si ca sa va convingeti, o sa va aratam ce teme le-a dat Alex elevilor si ce au facut ei
iata de exemplu, un exercitiu de montaj foarte greu: sa realizezi un montaj de un minut, care sa inspire un sentiment anume
www.youtube.com/watch?v=LuS7WVFhVmI&feature=channel
si ca sa va convingeti, o sa va aratam ce teme le-a dat Alex elevilor si ce au facut ei
iata de exemplu, un exercitiu de montaj foarte greu: sa realizezi un montaj de un minut, care sa inspire un sentiment anume
www.youtube.com/watch?v=LuS7WVFhVmI&feature=channel
vineri, 13 iunie 2008
material vizual
ce material am adunat pana acum:
- de la Scoala 114 avem interviuri cu copiii cu care am lucrat, despre cum va arata viitorul nostru si al lumii care ne inconjoara; toate materialele sunt deja adunate, in urma unei discutii prelungite, in trei intalniri; am ales sa lucram in acest fel, pentru ca elevii de aici au o preocupare deosebita fata de ecologie (au si un curs optional la scoala); in timpul discutiilor-interviurilor, ne-am jucat cu camera si am explicat cum sta treaba cu filmatul, cu filmele documentare, cu filmele independente, cu montajul de imagini si sunet
- de la Scoala 136 avem materialele filmate de-a lungul intregului proiect: proiectii de film, discutii in care copiii povestesc despre viata lor, plimbarea urbana, mici interviuri; materialele sunt filmate de fete si de noi (la partea de interviuri); fetele au vrut sa fie un film despre felul in care ele lucreaza impreuna si se mobilizeaza sa faca ceva, atunci cand totul pare potrivnic. Urmeaza vacanta, va fi greu sa ne intalnim acum, si avem o problema cu titlul filmului, pe care nu-l gasim de niciun fel! bine, filmul nici nu e montat inca, dar...
:)
- filmari in oras, dar ne mai trebuie
- 2 interviuri cu bunici foarte simpatici, dar ne mai trebuie
avem de lucru!
- de la Scoala 114 avem interviuri cu copiii cu care am lucrat, despre cum va arata viitorul nostru si al lumii care ne inconjoara; toate materialele sunt deja adunate, in urma unei discutii prelungite, in trei intalniri; am ales sa lucram in acest fel, pentru ca elevii de aici au o preocupare deosebita fata de ecologie (au si un curs optional la scoala); in timpul discutiilor-interviurilor, ne-am jucat cu camera si am explicat cum sta treaba cu filmatul, cu filmele documentare, cu filmele independente, cu montajul de imagini si sunet
- de la Scoala 136 avem materialele filmate de-a lungul intregului proiect: proiectii de film, discutii in care copiii povestesc despre viata lor, plimbarea urbana, mici interviuri; materialele sunt filmate de fete si de noi (la partea de interviuri); fetele au vrut sa fie un film despre felul in care ele lucreaza impreuna si se mobilizeaza sa faca ceva, atunci cand totul pare potrivnic. Urmeaza vacanta, va fi greu sa ne intalnim acum, si avem o problema cu titlul filmului, pe care nu-l gasim de niciun fel! bine, filmul nici nu e montat inca, dar...
:)
- filmari in oras, dar ne mai trebuie
- 2 interviuri cu bunici foarte simpatici, dar ne mai trebuie
avem de lucru!
joi, 5 iunie 2008
O noua etapa
Putem spune ca am intrat deja din plin in alta etapa a proiectului nostru, ultima inaintea evenimentelor publice (de diseminare).
Asa cum era de asteptat, proiectul nu a ramas exact asa cum l-am pus initial pe hartie, ci si-a creat un contur propriu, din negocierile in echipa si din colaborarea cu elevii.
Asa ca pana la urma se pare ca vom avea 4 filmuletze, nu doar 3:
- unul despre cum va arata viitorul nostru si al lumii care ne inconjoara
- unul despre cum se dezvolta relatiile de prietenie si colaborare atunci cand totul pare defavorabil
- unul despre batrani si faptul ca ei sunt o resursa sociala pe care nu prea stim sa o folosim, din pacate
- unul despre spatiul public din Bucuresti, cum ne influenteaza viata si cum reusim (sau mai bine zis nu reusim...) sa-l impartim unii cu altii.
O alta diferenta fara de ce am pus initial pe hartie este ca am lucrat cu mult mai multi elevi decat am planuit initial :) pur si simplu nu am vrut sa refuzam pe niciunul dintre cei care au vrut sa lucreze cu noi si sa ia parte la activitati si discutii.
Sigur, coordonarea a fost putin mai dificila din aceasta cauza, dar pana la urma scopul proiectului NU este sa realizam niste filme perfecte, ci sa promovam egalitatea de sanse si incluziunea sociala - ceea ce nu putem face excluzandu-i pe cei care vor si se straduie sa participe...
In plus, ne-am dat seama de nevoile si resursele scolilor in care am lucrat, asa ca am inceput alte proiecte voluntare pentru copiii nevoiasi din Scoala 136, am planuit proiecte de viitor cu elevii de la Liceul Cosbuc si de la Scoala 114, am racit relatia cu Liceul Lipatti.
asa ca, deocamdata, concluzia e ca...va urma! :)
Asa cum era de asteptat, proiectul nu a ramas exact asa cum l-am pus initial pe hartie, ci si-a creat un contur propriu, din negocierile in echipa si din colaborarea cu elevii.
Asa ca pana la urma se pare ca vom avea 4 filmuletze, nu doar 3:
- unul despre cum va arata viitorul nostru si al lumii care ne inconjoara
- unul despre cum se dezvolta relatiile de prietenie si colaborare atunci cand totul pare defavorabil
- unul despre batrani si faptul ca ei sunt o resursa sociala pe care nu prea stim sa o folosim, din pacate
- unul despre spatiul public din Bucuresti, cum ne influenteaza viata si cum reusim (sau mai bine zis nu reusim...) sa-l impartim unii cu altii.
O alta diferenta fara de ce am pus initial pe hartie este ca am lucrat cu mult mai multi elevi decat am planuit initial :) pur si simplu nu am vrut sa refuzam pe niciunul dintre cei care au vrut sa lucreze cu noi si sa ia parte la activitati si discutii.
Sigur, coordonarea a fost putin mai dificila din aceasta cauza, dar pana la urma scopul proiectului NU este sa realizam niste filme perfecte, ci sa promovam egalitatea de sanse si incluziunea sociala - ceea ce nu putem face excluzandu-i pe cei care vor si se straduie sa participe...
In plus, ne-am dat seama de nevoile si resursele scolilor in care am lucrat, asa ca am inceput alte proiecte voluntare pentru copiii nevoiasi din Scoala 136, am planuit proiecte de viitor cu elevii de la Liceul Cosbuc si de la Scoala 114, am racit relatia cu Liceul Lipatti.
asa ca, deocamdata, concluzia e ca...va urma! :)
sâmbătă, 31 mai 2008
reluare
as fi vrut sa mai povestesc putin despre luna mai - pentru ca a fost destul de intensa si nu am mai apucat sa mai povestim pe blog...
Mai a fost luna de debut a filmarilor: am luat camere video, am invatat impreuna sa le "manuim" si am incercat sa ne organizam, astfel incat fiecare elev sa aiba ocazia de a filma si de a se "imprieteni" cu o camera video. Au urmat primele exercitii de filmare, pe care ne-am uitat impreuna, ca sa vedem care sunt cadrele bune, cum se obtin cadre bune, ca sa invatam sa folosim lumina naturala si modurile diferite de filmare.
Dupa ce am strans prima serie de miniDVuri si DVDuri si ne-am uitat cum ai iesit primele "exercitii", am inceput sa lucram la ideea filmuletzelor in sine, sa vedem ce imagini ar (mai) fi necesare.
Practic, ceea ce am facut in luna mai si vom mai face este un exercitiu de observatie care se completeaza cu un exercitiu de filmare - baza proiectului nostru fiind ideea de "film ca instrument tactic" de observare si redare a realitatii, care permite o pozitie critica dar constructiva, in acelasi timp.
Mai a fost luna de debut a filmarilor: am luat camere video, am invatat impreuna sa le "manuim" si am incercat sa ne organizam, astfel incat fiecare elev sa aiba ocazia de a filma si de a se "imprieteni" cu o camera video. Au urmat primele exercitii de filmare, pe care ne-am uitat impreuna, ca sa vedem care sunt cadrele bune, cum se obtin cadre bune, ca sa invatam sa folosim lumina naturala si modurile diferite de filmare.
Dupa ce am strans prima serie de miniDVuri si DVDuri si ne-am uitat cum ai iesit primele "exercitii", am inceput sa lucram la ideea filmuletzelor in sine, sa vedem ce imagini ar (mai) fi necesare.
Practic, ceea ce am facut in luna mai si vom mai face este un exercitiu de observatie care se completeaza cu un exercitiu de filmare - baza proiectului nostru fiind ideea de "film ca instrument tactic" de observare si redare a realitatii, care permite o pozitie critica dar constructiva, in acelasi timp.
marți, 27 mai 2008
ce am mai facut
ce-a mai trecut timpul...si am ajuns si la faza cea mai dificiala a proiectului: realizarea filmelor.
La Liceul Cosbuc am alcatuit 2 echipe care vor filma. Am facut un brainstorming de idei pentru filme si in cele din urma s-au conturat 2:
- o echipa va realiza un film despre batrini si situatia batrinilor in Bucuresti;
-cealalta echipa va filma diferite zone din Bucuresti urmarind ideea de spatiu public, la fel ca si desfasurarea campaniei electorale din prezent
Unii dintre elevi se inteleg deja foarte bine cu camera video, am fost placut surprinsa sa constat acest lucru. Una dintre echipe deja filmase un interviu la 2 zile dupa ce au primit camera. Iar noi evident, ne-am bucurat!
Sper sa mai gasim timp sa postam din cind in cind pe blog...
La Liceul Cosbuc am alcatuit 2 echipe care vor filma. Am facut un brainstorming de idei pentru filme si in cele din urma s-au conturat 2:
- o echipa va realiza un film despre batrini si situatia batrinilor in Bucuresti;
-cealalta echipa va filma diferite zone din Bucuresti urmarind ideea de spatiu public, la fel ca si desfasurarea campaniei electorale din prezent
Unii dintre elevi se inteleg deja foarte bine cu camera video, am fost placut surprinsa sa constat acest lucru. Una dintre echipe deja filmase un interviu la 2 zile dupa ce au primit camera. Iar noi evident, ne-am bucurat!
Sper sa mai gasim timp sa postam din cind in cind pe blog...
sâmbătă, 17 mai 2008
Se incheaga filmuletzele!
Intre timp, la Scoala 114 am avut doua serii de discutii cu elevii:
despre cum vad ei viitorul orasului in care locuim, despre cum cred ei ca o sa arate Romania in cativa ani, despre cum spera sau cred ca o sa fie in Europa si in inteaga lume, atunci cand ei vor fi mai mari.
O parte dintre copii au fost foarte optimisti, au spus ca, in cativa ani, oamenii isi vor da seama ca razboaiele nu au sens si ca natura trebuie protejata, si atunci vom scapa de poluare si de probleme :) dar nu prea stiau ce anume ii va face pe oameni sa-si dea seama de lucrurile astea...
Alti copii au spus ca "lucrurile nu sunt asa roz", ca generatiile tinere parca nu sunt educate intr-un spirit mai bun si mai responsabil decat adultii - si atunci schimbarea nu prea are de unde sa vina. Cand am auzit asta, chiar am fost impresionati de maturitatea gandirii lor si faptul ca isi dau seama de rolul educatiei in schimbarea societatii.
Tot la 114, am avut si o dezbatere interesanta despre "normalitate". Cativa copii au spus ca ei, ca adulti, vor avea o viata "normala" intr-un oras obisnuit...si i-am rugat sa ne povesteasca ce inseamna o viata normala pentru ei si sa-si aminteasca ca, de exemplu, pentru eroii unora dintre filmele / documentarele vizionate impreuna normalitatea si "o zi normala de viata" poate sa insemne total altceva decat pentru ei.
Oricum, noi toti am inceput sa ne gandim ce inseamna o viata normala, de adult sau de copil si ce inseamna un oras normal - in vremurile noastre, cand realitatile sociale sunt atat de diferite...
Ganditi-va si voi!
Am filmat aceste discutii de la 114 si am stabilit impreuna cu elevii ca ele vor fi baza unui filmuletz. In curand ne vom concentra si asupra lui.
despre cum vad ei viitorul orasului in care locuim, despre cum cred ei ca o sa arate Romania in cativa ani, despre cum spera sau cred ca o sa fie in Europa si in inteaga lume, atunci cand ei vor fi mai mari.
O parte dintre copii au fost foarte optimisti, au spus ca, in cativa ani, oamenii isi vor da seama ca razboaiele nu au sens si ca natura trebuie protejata, si atunci vom scapa de poluare si de probleme :) dar nu prea stiau ce anume ii va face pe oameni sa-si dea seama de lucrurile astea...
Alti copii au spus ca "lucrurile nu sunt asa roz", ca generatiile tinere parca nu sunt educate intr-un spirit mai bun si mai responsabil decat adultii - si atunci schimbarea nu prea are de unde sa vina. Cand am auzit asta, chiar am fost impresionati de maturitatea gandirii lor si faptul ca isi dau seama de rolul educatiei in schimbarea societatii.
Tot la 114, am avut si o dezbatere interesanta despre "normalitate". Cativa copii au spus ca ei, ca adulti, vor avea o viata "normala" intr-un oras obisnuit...si i-am rugat sa ne povesteasca ce inseamna o viata normala pentru ei si sa-si aminteasca ca, de exemplu, pentru eroii unora dintre filmele / documentarele vizionate impreuna normalitatea si "o zi normala de viata" poate sa insemne total altceva decat pentru ei.
Oricum, noi toti am inceput sa ne gandim ce inseamna o viata normala, de adult sau de copil si ce inseamna un oras normal - in vremurile noastre, cand realitatile sociale sunt atat de diferite...
Ganditi-va si voi!
Am filmat aceste discutii de la 114 si am stabilit impreuna cu elevii ca ele vor fi baza unui filmuletz. In curand ne vom concentra si asupra lui.
duminică, 11 mai 2008
Dupa vacanta
a trecut deja vacanta de Paste, este primavara in toata regula!
as scrie pe scurt cam ce a fost mai interesant in ultimul timp:
- proiectie Flip Flotsam la scoala 136 - un documentar despre..."papuci", mai bine zis slapi, fabricati in Africa de Est ( Kenya ) - cum se fabrica cea mai populara incaltaminte din Africa, cum slapii rupti sau invechiti ajung din canalizarile oraselor in apele oceanului fiind mai apoi adusi de flux pe diferite plaje, "recoltati" si transformati in...jucarii si diferite mici obiecte artizanale. Filmul le-a captat atentia celor de la 136. Si retineti, atentia este o problema majora in aceasta scoala...
-tot cu copiii de la 136 am mers intr-o zi in vizita la Casa Poporului. In ideea de a ne imprieteni mai bine dar si de a filma. Fetele s-au jucat cu camera video filmindu-se una pe alta si luindu-si "interviuri". Deja filmuletul de la scoala 136 incepe sa se inchege. Am filmat pina acum toate intilnirile si discutiile avute cu fetele de la 7B, iar rezultatul final s-ar putea sa fie surprinzator...
as scrie pe scurt cam ce a fost mai interesant in ultimul timp:
- proiectie Flip Flotsam la scoala 136 - un documentar despre..."papuci", mai bine zis slapi, fabricati in Africa de Est ( Kenya ) - cum se fabrica cea mai populara incaltaminte din Africa, cum slapii rupti sau invechiti ajung din canalizarile oraselor in apele oceanului fiind mai apoi adusi de flux pe diferite plaje, "recoltati" si transformati in...jucarii si diferite mici obiecte artizanale. Filmul le-a captat atentia celor de la 136. Si retineti, atentia este o problema majora in aceasta scoala...
-tot cu copiii de la 136 am mers intr-o zi in vizita la Casa Poporului. In ideea de a ne imprieteni mai bine dar si de a filma. Fetele s-au jucat cu camera video filmindu-se una pe alta si luindu-si "interviuri". Deja filmuletul de la scoala 136 incepe sa se inchege. Am filmat pina acum toate intilnirile si discutiile avute cu fetele de la 7B, iar rezultatul final s-ar putea sa fie surprinzator...
joi, 24 aprilie 2008
Pas cu pas
Ne-am dat seama ca, din pacate, nu vom avea timp sa notam pe blog absolut tot ce facem.
Asa ca ne vom scrie doar despre chestiile cele mai interesante. Si despre dificultati, pe care nu vrem sa le ascundem :)
Ce s-a mai intimplat intre timp: asa cum am povestit putin mai demult, din discutiile cu elevii am inceput sa ne dam seama cam care sunt cei care vor intra in grupul de lucru la realizarea de filme. dar i-am incurajat pe toti elevii sa se gandeasca la teme sociale care ii preocupa si despre care ar vrea sa faca un film - astfel incat chiar si cei care au fost mai putin activi la discutiile de dupa filme sa aiba sansa sa se exprime; ne-am gandit si ca ideea de a manui o camera video va atrage elevii mai putin preocupati social catre un efort de gandire sociala, de observatie si empatie sociala.
Azi am avut deja la Cosbuc primul brainstorming de posibile subiecte pentru un film social. Si ideile au curs :) de la film despre cercetori, batrani, orfani, la filme despre coruptia din sistemul de sanatate sau despre gunoiul din oras. Sa vedem in continuare cum se vor cerne ele si cum se vor forma echipele.
sâmbătă, 19 aprilie 2008
De unde stim ce stim
"Plementina" a fost si la Scoala 114 iar reactiile au fost surprinzatoare:
- in primul rand, s-a ras destul de mult, pentru un film care nu arata chiar aspecte amuzante ale societatii: este vorba despre un sat sarac, multi dintre sateni fiind fosti locuitori ai unei tabere de refugiati de razboi, dar care incearca totusi sa vada si partea buna a vietii (de aici unele scene amuzante) si sa faca atat cat pot pentru un viitor mai bun al comunitatii
- desi filmul este realizat de un grup de tineri, in cadrul unui proiect, elevii de la 114 nu au dat semne de solidaritate cu ei; probabil li s-a parut ca viata tinerilor din Plementina nu corespunde stereotipurilor de "succes social" de care suntem cu totii inconjurati si nu au vrut sa se gandeasca la posibilitatea unor asemanari sau conexiuni cu ei
- probabil rasul a fost folosit ca un semn de de-solidarizare cu acesti tineri
- au aparut discutiile despre romi-neromi, minoritati, conflicte intre grupuri etnice sau religioase. chiar un grup de baieti, veniti de curiozitate de la o clasa de a 8a, au facut remarci rasiste. dar eram pregatiti sa avem aceasta discutie (chiar unul dintre motivele pentru care am ales sa prezentam filmul)
i-am intrebat pe copii de unde stiu lucrurile pe care le stiu si cum isi dau seama daca ce aud/afla e adevarat sau fals. care sunt sursele lor de informatie de incredere. cat de mult pot generaliza pornind de la un exemplu personal.
este interesant cum inca din clasa a 7a si a 8a copiii folosesc stereotipurile preluate de la cei mari, in ciuda faptului ca printre prietenii si colegii lor se afla copii de alte etnii sau religii. aceste prietenii sau colegialitati sunt considerate "exceptii care confirma regula"
ei bine, noi credem ca nu exista exceptii care confirma regula, iar regulile sunt slabite de fiecare exceptie care apare!
asta am incercat sa le explicam copiilor si am observat cum au ramas pe ganduri. ceea ce este un pas mic dar bun
- in primul rand, s-a ras destul de mult, pentru un film care nu arata chiar aspecte amuzante ale societatii: este vorba despre un sat sarac, multi dintre sateni fiind fosti locuitori ai unei tabere de refugiati de razboi, dar care incearca totusi sa vada si partea buna a vietii (de aici unele scene amuzante) si sa faca atat cat pot pentru un viitor mai bun al comunitatii
- desi filmul este realizat de un grup de tineri, in cadrul unui proiect, elevii de la 114 nu au dat semne de solidaritate cu ei; probabil li s-a parut ca viata tinerilor din Plementina nu corespunde stereotipurilor de "succes social" de care suntem cu totii inconjurati si nu au vrut sa se gandeasca la posibilitatea unor asemanari sau conexiuni cu ei
- probabil rasul a fost folosit ca un semn de de-solidarizare cu acesti tineri
- au aparut discutiile despre romi-neromi, minoritati, conflicte intre grupuri etnice sau religioase. chiar un grup de baieti, veniti de curiozitate de la o clasa de a 8a, au facut remarci rasiste. dar eram pregatiti sa avem aceasta discutie (chiar unul dintre motivele pentru care am ales sa prezentam filmul)
i-am intrebat pe copii de unde stiu lucrurile pe care le stiu si cum isi dau seama daca ce aud/afla e adevarat sau fals. care sunt sursele lor de informatie de incredere. cat de mult pot generaliza pornind de la un exemplu personal.
este interesant cum inca din clasa a 7a si a 8a copiii folosesc stereotipurile preluate de la cei mari, in ciuda faptului ca printre prietenii si colegii lor se afla copii de alte etnii sau religii. aceste prietenii sau colegialitati sunt considerate "exceptii care confirma regula"
ei bine, noi credem ca nu exista exceptii care confirma regula, iar regulile sunt slabite de fiecare exceptie care apare!
asta am incercat sa le explicam copiilor si am observat cum au ramas pe ganduri. ceea ce este un pas mic dar bun
miercuri, 16 aprilie 2008
Plementina
Marti am mers in Ferentari la scoala 136 si am proiectat "WELCOME TO PLEMENTINA" - un proiect video realizat de romi din Kosovo.
Fetele de la a 7aB au privit filmuletul cu interes, dupa care am discutat despre cum ar putea face chiar ele un proiect video asemanator. Ne-am gindit impreuna la aspecte pe care ar vrea sa le arate sau mesaje pe care le-ar putea transmite printr-un astfel de film.
Ca de obicei, am avut un exercitiu introductiv pentru exersarea abilitatilor de exprimare si auto-analiza. Sarcina de la care s-a plecat: "numiti un lucru care va face fericite si un lucru care va face nefericite".
despre raspunsurile primite...intr-un viitor post video pe care speram sa apucam sa-l facem :)
Fetele de la a 7aB au privit filmuletul cu interes, dupa care am discutat despre cum ar putea face chiar ele un proiect video asemanator. Ne-am gindit impreuna la aspecte pe care ar vrea sa le arate sau mesaje pe care le-ar putea transmite printr-un astfel de film.
Ca de obicei, am avut un exercitiu introductiv pentru exersarea abilitatilor de exprimare si auto-analiza. Sarcina de la care s-a plecat: "numiti un lucru care va face fericite si un lucru care va face nefericite".
despre raspunsurile primite...intr-un viitor post video pe care speram sa apucam sa-l facem :)
luni, 14 aprilie 2008
ce s-a mai intimplat
...intre timp: am mai realizat o runda de proiectii, cu filmele Born into Brothels si Persepolis. filme grele si destul de impresionante...
primul, despre copiii din "cartierul rosu" al orasului Calcutta si despre proiectul unei fotografe, care ii invata pe copii sa faca poze artistice si sa isi foloseasca talentul; dar chiar si in ciuda talentului lor, destinul acestor copii este hotarat departe de ei, prin felul in care functioneaza societatea globalizata.
al doilea, despre situatia unei fete obisnuite din Iran, intr-o tara devastata de dictaturi, lovituri de stat, razboi.
teme de discutie destul de grele, asa ca acum i-am putut observa pe acei elevi care fac efortul de a gandi, de a incerca sa inteleaga mai mult decat lungul nasului propriu si care isi pun intrebari.
suntem mereu mirati de felul in care elevii de liceu - asa curajosi si plini de energie cum arata - sunt de fapt destul de pasivi; multi gandesc "eu sunt un nimeni, nu pot face nimic", "altii au puterea de a face ceva, eu nu", "de ce sa ma obosesc, daca nu ma priveste direct", "degeaba as vrea eu sa schimb ceva, daca restul nu vor" si tot asa...
ce se intampla oare cu increderea in sine? ce se intampla cu forta individului si cu ideea ca fiecare conteaza?
primul, despre copiii din "cartierul rosu" al orasului Calcutta si despre proiectul unei fotografe, care ii invata pe copii sa faca poze artistice si sa isi foloseasca talentul; dar chiar si in ciuda talentului lor, destinul acestor copii este hotarat departe de ei, prin felul in care functioneaza societatea globalizata.
al doilea, despre situatia unei fete obisnuite din Iran, intr-o tara devastata de dictaturi, lovituri de stat, razboi.
teme de discutie destul de grele, asa ca acum i-am putut observa pe acei elevi care fac efortul de a gandi, de a incerca sa inteleaga mai mult decat lungul nasului propriu si care isi pun intrebari.
suntem mereu mirati de felul in care elevii de liceu - asa curajosi si plini de energie cum arata - sunt de fapt destul de pasivi; multi gandesc "eu sunt un nimeni, nu pot face nimic", "altii au puterea de a face ceva, eu nu", "de ce sa ma obosesc, daca nu ma priveste direct", "degeaba as vrea eu sa schimb ceva, daca restul nu vor" si tot asa...
ce se intampla oare cu increderea in sine? ce se intampla cu forta individului si cu ideea ca fiecare conteaza?
sâmbătă, 29 martie 2008
alta lista (miruna)
Iata si lista mea, nu de subiecte de dezbatut, ci de tot felul de chestii, si bune si mai putin bune. Gen aventuri de-a lungul proiectului, bucurii, nemultumiri, descoperiri.
1. Pina acum, cea mai mare satisfactie am avut-o la scoala 136 din Ferentari. Una dintre cele mai amarite scoli din Bucuresti, unde ne asteptam sa fie cel mai hardcore, ca interactiune, ca dificultate de a tine lectia, si culmea, a fost cel mai rewarding...
Dar sa vedem putin cum a functionat mecanismul. Noi am lucrat cu o parte din clasa a 7aB. Respectiva "parte" este deja un grup structurat, in care s-au consolidat anumite relatii de cooperare si in interiorul caruia s-a constientizat ideea de echipa si mai ales de lucru in echipa. Ceea ce ne-a usurat noua considerabil munca.
Acest fapt se datoreaza insa "omului-orchestra" despre care a scris deja colega mea. Adica Elena, mediatoarea scolara de etnie roma.
Cam ce a facut Elena cu acest grup: i-a incurajat sa danseze ( dansuri traditionale rome), sa ajute la organizarea unor serbari, sa colaboreze intre ei, sa-si puna imaginatia la treaba, sa-si exerseze atentia si concentrarea, sa vina la repetitii extra-scolare. De retinut inca un aspect pozitiv legat de aceste repetitii extra-scolare: cladirea scolii 136 se afla foarte aproape de cartierul in care locuiesc copiii, adica Aleea Livezilor, respectiv unul dintre cartierele defavorizate ale Bucurestiului ( ghetou, pentru cei nefamiliarizati cu acest eufemism sociologic). In lipsa oricarui centru social sau cultural in zona, in care tinerii sa-si petreaca timpul liber, sau sa participe la activitati educative-sportive, faptul ca ei au fost determinati sa vina la scoala dupa incheierea cursurilor este un aspect cit se poate de benefic.
Revenind la proiectul nostru, pot spune ca apreciem enorm faptul ca putem lucra pe o baza deja creata. Si, dindu-ne seama cit de greu se cladeste o asemenea baza, intr-o scoala cu multi copii amariti si cu profesori atit de putin interesati sa-i invete ceva, nu putem decit sa avem un mare respect pentru Elena.
De altfel, am realizat ca ceea ce putem sa facem noi cel mai bine e sa-i venim in ajutor Elenei, actionind din alta directie pentru aceleasi scopuri.
Iar copiii merita...sint comunicativi, dornici sa asculte noutati si chestii la care nu s-au mai gindit vreodata, dornici sa se afirme si mai ales sa invete. Cel putin grupul cu care am inceput noi sa lucram.
2. Imi plac mult si copiii de la Scoala 114. Sint draguti, unii dintre ei foarte sufletisti, asculta cu atentie ce le spui, le place sa lucreze. Si ei vin tot extra-scolar. Sa speram ca nu vom pierde prea multi pe drum. Azi ne-a venit ideea sa mai facem lectii extra-proiect si cu alta grup de copii, in afara de cei selectati deja. He he, cine ar mai face asta...sa lucrezi extra-proiect de placere...sper sa ne tina starea asta de spirit...
Despre copiii de la 114 in alt post :)
3. La liceul Cosbuc e foarte ok, se cunoaste ca sint elevi care au mai fost implicati in proiecte, care si-au exersat abilitatile de exprimare. O sa postez curind o inregistrare video de la Cosbuc. Si aici datoram multe doamnei profesoara de arte Mihaela Ghitiu, care ii coordoneaza pe elevi si ne face noua loc in orar, sau in extra-orar :)
4. Nu-mi place atmosfera de la Liceul de Muzica "Dinu Lipatti". Si o spun pe sleau, fara nici un ocolis. De la bun inceput aici am fost tratati cu raceala si chiar aroganta nejustificata de catre conducerea liceului, ca si cum ni s-ar face o favoare ca sintem lasati sa ne implementam proiectul aici. Si cind te gindesti ca mai erau atitea licee pe care am fi putut sa le alegem sa intre in proiect si pe care le-am taiat de pe lista....De ce? Deoarece ne-am gindit ca la Liceul de Muzica ar putea fi interesant, ca sigur copiii de aici au o anume sensibilitate, etc etc etc. Si incepem sa descoperim ca nu e chiar asa. O spun cu regret.
Asadar, pe de o parte e povestea cu conducerea si felul in care decurge parteneriatul nostru. Ca o mentiune speciala, as spune ca doamna directoare nu a semnat parteneriatul nici macar acum, la citeva saptamini bune dupa ce am demarat proiectul, sub pretextul ca nu are timp. Desi este vorba doar de o semnatura si de o stampila..
Trebuie sa spun ca totusi exista totusi o persoana plina de bunavointa care ne-a sprijinit pina acum si care ne-a sustinut proiectele : doamna profesoara de engleza Ioan Viviana.
Pe de alta parte e povestea cu elevii, care intimpina orice le propunem cu o atitudine plina de ceea ce numesc ei "smecherie". Bine, nu chiar toti din clasa unde lucram, dar destui....
Luati la intrebari si pusi sa-si argumenteze afirmatiile, nu sint in stare sa lege prea multe fraze coerente, din pacate. Aici nici o lectie nu s-a desfasurat in pace: fie a chiulit cite jumatate de clasa, fie se tot trintea usa, fie ieseau sa mai vorbeasca pe coridor la telefonul mobil, fie unii strigau timpenii de afara pe gaura cheii, chestii de genul. E pacat pentru ca incepem sa simtim ca aici ceea ce incercam noi sa facem nu rezoneaza, e un fel de consum de timp si energie care ar putea fi investit in alta parte.
Mi-e teama ca nici nu vom avea de unde sa-i alegem pe cei care vor lucra film...Caz in care vom lua mai multi copii din Ferentari, acolo unde macar simtim ca munca noastra are un sens...Culmea!
1. Pina acum, cea mai mare satisfactie am avut-o la scoala 136 din Ferentari. Una dintre cele mai amarite scoli din Bucuresti, unde ne asteptam sa fie cel mai hardcore, ca interactiune, ca dificultate de a tine lectia, si culmea, a fost cel mai rewarding...
Dar sa vedem putin cum a functionat mecanismul. Noi am lucrat cu o parte din clasa a 7aB. Respectiva "parte" este deja un grup structurat, in care s-au consolidat anumite relatii de cooperare si in interiorul caruia s-a constientizat ideea de echipa si mai ales de lucru in echipa. Ceea ce ne-a usurat noua considerabil munca.
Acest fapt se datoreaza insa "omului-orchestra" despre care a scris deja colega mea. Adica Elena, mediatoarea scolara de etnie roma.
Cam ce a facut Elena cu acest grup: i-a incurajat sa danseze ( dansuri traditionale rome), sa ajute la organizarea unor serbari, sa colaboreze intre ei, sa-si puna imaginatia la treaba, sa-si exerseze atentia si concentrarea, sa vina la repetitii extra-scolare. De retinut inca un aspect pozitiv legat de aceste repetitii extra-scolare: cladirea scolii 136 se afla foarte aproape de cartierul in care locuiesc copiii, adica Aleea Livezilor, respectiv unul dintre cartierele defavorizate ale Bucurestiului ( ghetou, pentru cei nefamiliarizati cu acest eufemism sociologic). In lipsa oricarui centru social sau cultural in zona, in care tinerii sa-si petreaca timpul liber, sau sa participe la activitati educative-sportive, faptul ca ei au fost determinati sa vina la scoala dupa incheierea cursurilor este un aspect cit se poate de benefic.
Revenind la proiectul nostru, pot spune ca apreciem enorm faptul ca putem lucra pe o baza deja creata. Si, dindu-ne seama cit de greu se cladeste o asemenea baza, intr-o scoala cu multi copii amariti si cu profesori atit de putin interesati sa-i invete ceva, nu putem decit sa avem un mare respect pentru Elena.
De altfel, am realizat ca ceea ce putem sa facem noi cel mai bine e sa-i venim in ajutor Elenei, actionind din alta directie pentru aceleasi scopuri.
Iar copiii merita...sint comunicativi, dornici sa asculte noutati si chestii la care nu s-au mai gindit vreodata, dornici sa se afirme si mai ales sa invete. Cel putin grupul cu care am inceput noi sa lucram.
2. Imi plac mult si copiii de la Scoala 114. Sint draguti, unii dintre ei foarte sufletisti, asculta cu atentie ce le spui, le place sa lucreze. Si ei vin tot extra-scolar. Sa speram ca nu vom pierde prea multi pe drum. Azi ne-a venit ideea sa mai facem lectii extra-proiect si cu alta grup de copii, in afara de cei selectati deja. He he, cine ar mai face asta...sa lucrezi extra-proiect de placere...sper sa ne tina starea asta de spirit...
Despre copiii de la 114 in alt post :)
3. La liceul Cosbuc e foarte ok, se cunoaste ca sint elevi care au mai fost implicati in proiecte, care si-au exersat abilitatile de exprimare. O sa postez curind o inregistrare video de la Cosbuc. Si aici datoram multe doamnei profesoara de arte Mihaela Ghitiu, care ii coordoneaza pe elevi si ne face noua loc in orar, sau in extra-orar :)
4. Nu-mi place atmosfera de la Liceul de Muzica "Dinu Lipatti". Si o spun pe sleau, fara nici un ocolis. De la bun inceput aici am fost tratati cu raceala si chiar aroganta nejustificata de catre conducerea liceului, ca si cum ni s-ar face o favoare ca sintem lasati sa ne implementam proiectul aici. Si cind te gindesti ca mai erau atitea licee pe care am fi putut sa le alegem sa intre in proiect si pe care le-am taiat de pe lista....De ce? Deoarece ne-am gindit ca la Liceul de Muzica ar putea fi interesant, ca sigur copiii de aici au o anume sensibilitate, etc etc etc. Si incepem sa descoperim ca nu e chiar asa. O spun cu regret.
Asadar, pe de o parte e povestea cu conducerea si felul in care decurge parteneriatul nostru. Ca o mentiune speciala, as spune ca doamna directoare nu a semnat parteneriatul nici macar acum, la citeva saptamini bune dupa ce am demarat proiectul, sub pretextul ca nu are timp. Desi este vorba doar de o semnatura si de o stampila..
Trebuie sa spun ca totusi exista totusi o persoana plina de bunavointa care ne-a sprijinit pina acum si care ne-a sustinut proiectele : doamna profesoara de engleza Ioan Viviana.
Pe de alta parte e povestea cu elevii, care intimpina orice le propunem cu o atitudine plina de ceea ce numesc ei "smecherie". Bine, nu chiar toti din clasa unde lucram, dar destui....
Luati la intrebari si pusi sa-si argumenteze afirmatiile, nu sint in stare sa lege prea multe fraze coerente, din pacate. Aici nici o lectie nu s-a desfasurat in pace: fie a chiulit cite jumatate de clasa, fie se tot trintea usa, fie ieseau sa mai vorbeasca pe coridor la telefonul mobil, fie unii strigau timpenii de afara pe gaura cheii, chestii de genul. E pacat pentru ca incepem sa simtim ca aici ceea ce incercam noi sa facem nu rezoneaza, e un fel de consum de timp si energie care ar putea fi investit in alta parte.
Mi-e teama ca nici nu vom avea de unde sa-i alegem pe cei care vor lucra film...Caz in care vom lua mai multi copii din Ferentari, acolo unde macar simtim ca munca noastra are un sens...Culmea!
vineri, 28 martie 2008
iata si lista!
lista de subiecte de discutie deschise dar ramase neterminate, dupa prima runda de filme si dezbateri:
"Teme de discutie si de gandire"
"Teme de discutie si de gandire"
- Care sunt efectele pozitive si negative ale turismului in tarile/zonele sarace?
- Cum ar putea fi micsorate efectele negative?
- Care sunt implicatiile sociale ale infiintarii fabricilor/ corporatiilor internationale in zonele sarace si foarte sarace?
- Cum ar putea fi micsorate urmarile negative?
- Cine are puterea de a schimba ceva?
- Ce putere avem noi / fiecare din noi?
- Cine are responsabilitatea de a schimba ceva?
- Ce responsabilitate avem noi fiecare din noi? Cum ne afecteaza pe noi toate aceste lucruri care se intampla in lume?
- Crezi ca exista vreo legatura intre colonialism, globalizare si actualele posibilitati de mobilitate teritoriala (ex: turism, migratie)?
...dupa prima runda
La sfarsitul primei serii de proiectii de film si discutii am adunat echipa pentru o scurta auto-evaluare, sa vedem ce bune si ce...mai putin bune s-au adunat.
Ne-am dat seama de urmatoarele chestii "pozitive":
- este foarte important sa mergem la Liceul Cosbuc, pentru ca elevii de acolo au toate sansele sa devina viitoarele elite ale tarii, asa ca responsabilizarea lor sociala si capacitatea lor de intelegere a mecanismelor sociale trebuie cultivate si incurajate
- ne place la Scoala 136 si vrem sa lucram intensiv cu fetele de la 7 B, care chiar merita sustinute in ceea ce fac/ incearca sa faca
- discutiile au decurs bine, am atins subiecte variate si destul de complexe, uneori chiar mai complexe decat ne-am fi asteptat
- sunt mai multi elevi deschisi, receptivi, interesati si implicati decat am crezut! Super!
- munca in echipa este un exercitiu social f bun, atat pt elevii cu care lucram, cat si pt noi!
- echipa noastra ramane mereu deschisa, asa ca Emil si Sylvie ni s-au alaturat si ne ajuta sa filmam si sa facem poze in timpul "lectiilor".
Si de urmatoarele dificultati:
- orarul intalnirilor este destul de greu de corelat cu orarul elevilor, pt ca activitatile noastre sunt mai mult sau mai putin extra-scolare
- in Liceul de Muzica, elevii nu sunt obisnuiti cu discutii deschise, cu metode non-formale de educatie asa ca sunt destul de greu de "urnit"
- in timpul proiectiilor de film, atentia elevilor este destul de usor de distras, atunci cand vreun coleg se misca sau vorbeste aiurea, sau cand nu este suficient de intuneric in sala, pentru imagini de calitate...
- au ramas destul de multe subiecte de discutie deschise dar neduse pana la capat - asa ca am facut o lista si am dat-o elevilor, ca tema de gandire; si am decis sa facem, cu unele clase, o intalnire in plus, doar de discutii, fara proiectie de film
- din pacate...nu putem multumi pe toata lumea, nu putem da toate raspunsurile, nu ii putem face pe toti sa devina mai responsabili si constienti fata de lumea in care traim...eeeeh asta e viata
Ne-am dat seama de urmatoarele chestii "pozitive":
- este foarte important sa mergem la Liceul Cosbuc, pentru ca elevii de acolo au toate sansele sa devina viitoarele elite ale tarii, asa ca responsabilizarea lor sociala si capacitatea lor de intelegere a mecanismelor sociale trebuie cultivate si incurajate
- ne place la Scoala 136 si vrem sa lucram intensiv cu fetele de la 7 B, care chiar merita sustinute in ceea ce fac/ incearca sa faca
- discutiile au decurs bine, am atins subiecte variate si destul de complexe, uneori chiar mai complexe decat ne-am fi asteptat
- sunt mai multi elevi deschisi, receptivi, interesati si implicati decat am crezut! Super!
- munca in echipa este un exercitiu social f bun, atat pt elevii cu care lucram, cat si pt noi!
- echipa noastra ramane mereu deschisa, asa ca Emil si Sylvie ni s-au alaturat si ne ajuta sa filmam si sa facem poze in timpul "lectiilor".
Si de urmatoarele dificultati:
- orarul intalnirilor este destul de greu de corelat cu orarul elevilor, pt ca activitatile noastre sunt mai mult sau mai putin extra-scolare
- in Liceul de Muzica, elevii nu sunt obisnuiti cu discutii deschise, cu metode non-formale de educatie asa ca sunt destul de greu de "urnit"
- in timpul proiectiilor de film, atentia elevilor este destul de usor de distras, atunci cand vreun coleg se misca sau vorbeste aiurea, sau cand nu este suficient de intuneric in sala, pentru imagini de calitate...
- au ramas destul de multe subiecte de discutie deschise dar neduse pana la capat - asa ca am facut o lista si am dat-o elevilor, ca tema de gandire; si am decis sa facem, cu unele clase, o intalnire in plus, doar de discutii, fara proiectie de film
- din pacate...nu putem multumi pe toata lumea, nu putem da toate raspunsurile, nu ii putem face pe toti sa devina mai responsabili si constienti fata de lumea in care traim...eeeeh asta e viata
duminică, 23 martie 2008
* school cinema bonus *
ei si daca tot ne-am dat noi seama ca de fapt la Scoala 136 orice efort merita si orice activitate facem cu copiii este binevenita, ne-am apucat de o treaba in plus :)
cativa prieteni ii vor ajuta pe elevii de clasa a 8a sa se pregateasca pentru tezele cu subiect unic, din luna mai, care conteaza pt admiterea la liceu - un fel de meditatii facute voluntar, pe care familiile acestor copii nu si-ar permite sa le plateasca
daca vreti sa ii ajutati pe
iulia - care face lectii de gramatica si vocabular
tudor - care face mate
alexandra - care tine lectiile de istoria romaniei
sau daca vreti sa tineti o lectie de geografia romaniei
ar fi super! nu trebuie decat sa ne scrieti la
proiecte_kom@yahoo.com
si sa ne spuneti la ce materie va pricepeti mai bine
noi am decis sa ne implicam cat de mult putem in sprijinirea copiilor din aceasta scoala. asa ca orice ajutor este binevenit!
pe bune :)
cativa prieteni ii vor ajuta pe elevii de clasa a 8a sa se pregateasca pentru tezele cu subiect unic, din luna mai, care conteaza pt admiterea la liceu - un fel de meditatii facute voluntar, pe care familiile acestor copii nu si-ar permite sa le plateasca
daca vreti sa ii ajutati pe
iulia - care face lectii de gramatica si vocabular
tudor - care face mate
alexandra - care tine lectiile de istoria romaniei
sau daca vreti sa tineti o lectie de geografia romaniei
ar fi super! nu trebuie decat sa ne scrieti la
proiecte_kom@yahoo.com
si sa ne spuneti la ce materie va pricepeti mai bine
noi am decis sa ne implicam cat de mult putem in sprijinirea copiilor din aceasta scoala. asa ca orice ajutor este binevenit!
pe bune :)
marți, 11 martie 2008
...si poza preferata...
echipa de la Scoala 136, Prelungirea Ferentari - clasa a 7a B in jurul Elenei :)si iulia la aparatul foto, tudor la photoshop :)
luni, 10 martie 2008
Scoala Generala 136, clasa a 7a B
Si la Scoala 136 fusesem anul trecut cu Cinema-ul Mobil, de cateva ori, la clasele primare. De atunci, stiam ca aproape toti copiii care invata aici provin din familii cu multe dificultati materiale si cu putine posibilitati pentru un viitor mai bun, care locuiesc in cartierul de blocuri Aleea Livezilor - Str. Tunsu Petre.
Tot de atunci ne-am imprietenit cu Elena Radu, mediator scolar si profesor de romani, care ne-a ajutat sa intram in scoala, desi doamna director de atunci nu era prea deschisa. Elena este, intr-un fel, motorul acestei scoli, un fel de "om-orchestra" care face si cercuri extra-scolare, si scrie proiecte, si asigura legatura intre elevi-parinti-profi-inspectori, si se lupta pentru a opri orice forma de discriminare a copiilor in scoala.
Sincer, nu stim de unde are atata forta sa le faca pe toate! E tare!
Ei, si pe 8 martie am ajuns la clasa 7 B, pe care o alesesem impreuna cu Elena. Cele mai tari fete din clasa au ramas dupa ore, sa ne cunoastem si am facut un prim exercitiu de sinceritate si de argumentatie: am vorbit despre viata lor, despre cartierul in care locuiesc si de aici am ajuns la o discutie despre diferentele intre oameni, despre respect, bogatie, saracie, despre cat de puternici suntem sau putem fi fiecare dintre noi in fata societatii.
Am gasit impreuna argumente pentru care si saracii trebuie respectati si contra-argumente la stereotipul general ca saracii isi merita soarta.
Ne-a placut foarte mult aceasta prima intalnire! Si am decis impreuna cu fetele sa ne vedem mai des si sa facem mai multe lucruri impreuna: sa aranjam frumos cabinetul de limba romani (in care ne intalnim), cu postere si afise si poze facute de ele (cu putin ajutor de la noi); sa pregatim impreuna o lectie interactiva pentru alta clasa, pentru a schimba rolurile profesor-elev; in filmul de la sfarsit de proiect, sa fie vorba despre viata lor si planurile lor de viitor - ele fiind un fel de mesageri pentru copiii din scoala sau din cartier, in fata "lumii".
Ne-a cuprins entuziasmul :)
Asa ca am ramas si am facut poze, la serbarea pe care tot felete de la 7 B o pregatisera pentru toate doamnele din scoala, cu ocazia zilei de 8 martie. Fetele au dansat un numar special, un coleg a cantat, doamnele au primit flori si felicitari f frumoase, si chiar au plans de emotie!
:) si noi am primit flori si felicitari, ne-am bucurat, multumim mult!
Tot de atunci ne-am imprietenit cu Elena Radu, mediator scolar si profesor de romani, care ne-a ajutat sa intram in scoala, desi doamna director de atunci nu era prea deschisa. Elena este, intr-un fel, motorul acestei scoli, un fel de "om-orchestra" care face si cercuri extra-scolare, si scrie proiecte, si asigura legatura intre elevi-parinti-profi-inspectori, si se lupta pentru a opri orice forma de discriminare a copiilor in scoala.
Sincer, nu stim de unde are atata forta sa le faca pe toate! E tare!
Ei, si pe 8 martie am ajuns la clasa 7 B, pe care o alesesem impreuna cu Elena. Cele mai tari fete din clasa au ramas dupa ore, sa ne cunoastem si am facut un prim exercitiu de sinceritate si de argumentatie: am vorbit despre viata lor, despre cartierul in care locuiesc si de aici am ajuns la o discutie despre diferentele intre oameni, despre respect, bogatie, saracie, despre cat de puternici suntem sau putem fi fiecare dintre noi in fata societatii.
Am gasit impreuna argumente pentru care si saracii trebuie respectati si contra-argumente la stereotipul general ca saracii isi merita soarta.
Ne-a placut foarte mult aceasta prima intalnire! Si am decis impreuna cu fetele sa ne vedem mai des si sa facem mai multe lucruri impreuna: sa aranjam frumos cabinetul de limba romani (in care ne intalnim), cu postere si afise si poze facute de ele (cu putin ajutor de la noi); sa pregatim impreuna o lectie interactiva pentru alta clasa, pentru a schimba rolurile profesor-elev; in filmul de la sfarsit de proiect, sa fie vorba despre viata lor si planurile lor de viitor - ele fiind un fel de mesageri pentru copiii din scoala sau din cartier, in fata "lumii".
Ne-a cuprins entuziasmul :)
Asa ca am ramas si am facut poze, la serbarea pe care tot felete de la 7 B o pregatisera pentru toate doamnele din scoala, cu ocazia zilei de 8 martie. Fetele au dansat un numar special, un coleg a cantat, doamnele au primit flori si felicitari f frumoase, si chiar au plans de emotie!
:) si noi am primit flori si felicitari, ne-am bucurat, multumim mult!
serbarea de 8 martie
organizata de clasa a 7a B, pentru toate doamnele din Scoala 136! clasa a 7a B s-a ocupat de: cumparat flori pentru fiecare doamna care lucreaza in scoala, cumparat felicitari de la UNICEF, foarte frumoase, tot pentru fiecare doamna din scoala, pregatit programul si coregrafia serbarii. totul s-a desfasurat in mare secret shhhhhhhhhhhhhhh
elena le-a adunat pe doamne, cu pretextul ca au o treaba urgenta de rezolvat...si iata ce le astepta, de fapt!
misiunea noastra a fost sa surprindem cateva imagini in fotografii si intr-o filmare scurta, ca "manifest" artistic al echipei de la Scoala 136.
iulia, iti multumim pentru poze si ajutor!
elena le-a adunat pe doamne, cu pretextul ca au o treaba urgenta de rezolvat...si iata ce le astepta, de fapt!
misiunea noastra a fost sa surprindem cateva imagini in fotografii si intr-o filmare scurta, ca "manifest" artistic al echipei de la Scoala 136.
iulia, iti multumim pentru poze si ajutor!
sâmbătă, 8 martie 2008
Scoala Generala 114 intra pe fir
Joi 7 martie am avut prima lectie la scoala 114. Am ales scoala aceasta deoarece aici merg majoritatea copiilor din Zabrauti, cartier in care noi am mai desfasurat proiecte sociale si in care intentionam sa desfasuram in continuare. Acesta a fost motivul initial. In plus, avusesem contacte anterioare cu staff-ul din aceasta scoala, mai ales prin persoana domnului mediator scolar Toader Ionita. Dumnealui ii datoram cel mai mult "patrunderea" in Scoala Generala 114.
Anyway, lectia a iesit super. Copiii erau foarte draguti si cooperanti - clasele a 7a C, D, . Ne-am gindit ca nu vrem sa mergem aici cu filme din prima, ci mai intii sa fie citeva lectii introductive, exercitii de imaginatie, de inter-relationare, etc.
Am facut planul lectiei cu Iox intr-o dupa-masa in parc si ne-a venit ideea sa-i punem pe copii sa lucreze pe marginea unor fotografii. Am facut ceva research pe internet, am alergat sa tiparim pozele, am cumparat hirtii si markere.
La scoala am impartit copiii pe grupe, dupa un exercitiu introductiv in care le-am cerut sa spuna un lucru pozitiv si un lucru negativ despre ei. Multe dintre raspunsuri au fost de genul "defectul meu este matematica sau istoria" si "calitatea mea este sportul sau dansul". :)
Ne-am bucurat sa constatam ca le place copiilor ceea ce faceau si mai ales ca-si foloseau imaginatia, se consultau unul cu altul, se gindeau ce sa scrie si cum sa prezinte. Au fost 6 grupe de copii - cu totul au participat 28 de elevi, desi ne asteptam doar la 20. Am dat cite o fotografie fiecarui grup si le-am cerut sa-i dea un titlu, sa se gindeasca unde este facuta, sa-si imagineze cum este ar putea fi viata oamenilor din poza, si sa alcatuiasca o mica poveste inspirata din fotografie. Pozele erau facute in Brazilia, China, Japonia, Romania, Africa
Ne-a placut foarte mult ce a iesit. Si probabil si copiilor...
Si acum poze din timpul lectiei. Komunitas&Kids in action :)
am amestecat copiii de la 3 clase diferite, in echipe mixte...
a! si uite cum au intrat echipele in actiune - au dat cate un titlu fiecarei poze si fiecarei povesti inspirate de poze:
...iar munca de echipa inseamna sa ii asculti si respecti pe ceilalti, dar si sa inveti de la ei
...copiii cu rol de prezentatori s-au descurcat f bine
si iata si rezultatul final!
dupa asa o intalnire, va dati seama cat de placuta a fost sedinta de evaluare :)
Anyway, lectia a iesit super. Copiii erau foarte draguti si cooperanti - clasele a 7a C, D, . Ne-am gindit ca nu vrem sa mergem aici cu filme din prima, ci mai intii sa fie citeva lectii introductive, exercitii de imaginatie, de inter-relationare, etc.
Am facut planul lectiei cu Iox intr-o dupa-masa in parc si ne-a venit ideea sa-i punem pe copii sa lucreze pe marginea unor fotografii. Am facut ceva research pe internet, am alergat sa tiparim pozele, am cumparat hirtii si markere.
La scoala am impartit copiii pe grupe, dupa un exercitiu introductiv in care le-am cerut sa spuna un lucru pozitiv si un lucru negativ despre ei. Multe dintre raspunsuri au fost de genul "defectul meu este matematica sau istoria" si "calitatea mea este sportul sau dansul". :)
Ne-am bucurat sa constatam ca le place copiilor ceea ce faceau si mai ales ca-si foloseau imaginatia, se consultau unul cu altul, se gindeau ce sa scrie si cum sa prezinte. Au fost 6 grupe de copii - cu totul au participat 28 de elevi, desi ne asteptam doar la 20. Am dat cite o fotografie fiecarui grup si le-am cerut sa-i dea un titlu, sa se gindeasca unde este facuta, sa-si imagineze cum este ar putea fi viata oamenilor din poza, si sa alcatuiasca o mica poveste inspirata din fotografie. Pozele erau facute in Brazilia, China, Japonia, Romania, Africa
Ne-a placut foarte mult ce a iesit. Si probabil si copiilor...
Si acum poze din timpul lectiei. Komunitas&Kids in action :)
am amestecat copiii de la 3 clase diferite, in echipe mixte...
a! si uite cum au intrat echipele in actiune - au dat cate un titlu fiecarei poze si fiecarei povesti inspirate de poze:
...iar munca de echipa inseamna sa ii asculti si respecti pe ceilalti, dar si sa inveti de la ei
...copiii cu rol de prezentatori s-au descurcat f bine
si iata si rezultatul final!
dupa asa o intalnire, va dati seama cat de placuta a fost sedinta de evaluare :)
joi, 6 martie 2008
liceul de muzica - debut glorios cu jumate de clasa
Azi am debutat si la liceul de muzica "Dinu Lipatti" - am ajuns acolo si am avut "placuta" surpriza ca jumate din clasa chiulise. Era ora de dirigentie sau ceva de genu. Am reusit sa mai convingem citiva sa nu plece si in cele din urma s-au adunat cam 15 elevi. Ceea ce a fost de fapt ok, in final. Pentru ca am putut discuta pe indelete.
Ne-am bucurat ca elevii s-au uitat cu atentie la film, nu au facut prea multe glume pe marginea lui ( acelasi "PUNAM"), desi cind am sosit in clasa plutea un soi de atmosfera de obraznicie...Dar proiectia a iesit bine, iar ei au ramas sa completeze chestionare si sa discute.
Ce mi-a ramas in minte: evocarea lui Gigi Becali si faima lui de om care da bani pt orice ( "Cita bunatate", am soptit eu patrunsa de emotie...) - asta cind se discuta despre ce se poate face ca sa-i ajuti pe copiii aflati in situatii precare. Si viziunea unui baiat care ne zicea cum lumea se imparte in "smecheri" si "fraieri". Cind Iox l-a intrebat "si cum ajung smecherii smecheri" s-a cam blocat...
Aici e de lucrat ca lumea...
Sa-i faci pe oameni sa duca firul logic mai departe, sa-si puna intrebari, sa chestioneze niste aspecte, sa gindeasca intotdeauna si mai mult, sa poata sa realizeze conexiuni din ce in ce mai corecte si mai complexe...
wish us good luck!
Ne-am bucurat ca elevii s-au uitat cu atentie la film, nu au facut prea multe glume pe marginea lui ( acelasi "PUNAM"), desi cind am sosit in clasa plutea un soi de atmosfera de obraznicie...Dar proiectia a iesit bine, iar ei au ramas sa completeze chestionare si sa discute.
Ce mi-a ramas in minte: evocarea lui Gigi Becali si faima lui de om care da bani pt orice ( "Cita bunatate", am soptit eu patrunsa de emotie...) - asta cind se discuta despre ce se poate face ca sa-i ajuti pe copiii aflati in situatii precare. Si viziunea unui baiat care ne zicea cum lumea se imparte in "smecheri" si "fraieri". Cind Iox l-a intrebat "si cum ajung smecherii smecheri" s-a cam blocat...
Aici e de lucrat ca lumea...
Sa-i faci pe oameni sa duca firul logic mai departe, sa-si puna intrebari, sa chestioneze niste aspecte, sa gindeasca intotdeauna si mai mult, sa poata sa realizeze conexiuni din ce in ce mai corecte si mai complexe...
wish us good luck!
miercuri, 27 februarie 2008
Cosbuc - round one
Saptamina asta am dat drumul la proiect dar nu am avut deloc timp sa scriem ceva.
Am mers la liceul Cosbuc si am proiectat "PUNAM" - un film despre viata unor copii din Nepal: cum traiesc, cum merg la scoala si mai ales cum muncesc ca sa se intretina, in cariere de spart piatra sau in fabrici de caramizi. Au participat cu totul 3 clase la proiectie - in 2 ture.
Discutiile de dupa au fost foarte interesante - de remarcat ca firul dezbaterii a fost altul cu fiecare clasa in parte: despre turism si pozitia turistului in general, despre diferite fatete ale unei tari, despre libertatea de miscare si accesul la mobilitate al oamenilor saraci/bogati, despre munca prestata de copii ( pe marginea observatiei ca in lume exista mai mult de 300 de milioane de copii cu virste cuprinse intre 5 si 17 ani, care muncesc si care sint exploatati ), despre calatorii si felul in care ajungem sa cunoastem o tara, despre cum se leaga diferitele realitati sociale, despre contributia noastra directa sau indirecta la mersul treburilor prin societate
:) divers, nu?
Am mers la liceul Cosbuc si am proiectat "PUNAM" - un film despre viata unor copii din Nepal: cum traiesc, cum merg la scoala si mai ales cum muncesc ca sa se intretina, in cariere de spart piatra sau in fabrici de caramizi. Au participat cu totul 3 clase la proiectie - in 2 ture.
Discutiile de dupa au fost foarte interesante - de remarcat ca firul dezbaterii a fost altul cu fiecare clasa in parte: despre turism si pozitia turistului in general, despre diferite fatete ale unei tari, despre libertatea de miscare si accesul la mobilitate al oamenilor saraci/bogati, despre munca prestata de copii ( pe marginea observatiei ca in lume exista mai mult de 300 de milioane de copii cu virste cuprinse intre 5 si 17 ani, care muncesc si care sint exploatati ), despre calatorii si felul in care ajungem sa cunoastem o tara, despre cum se leaga diferitele realitati sociale, despre contributia noastra directa sau indirecta la mersul treburilor prin societate
:) divers, nu?
miercuri, 20 februarie 2008
sedinte, intalniri, intruniri
asta e luna fabruarie...
intalnirile echipei au fost cat se poate de bune, toti suntem entuziasmati! practic, este primul nostru proiect gandit cap-coada de noi - si pe care il vom face cap-coada noi.
am stabilit o lista preliminara de filme independente si documentare scurte, din care le vom alege pe cele pe care le vom proiecta in scoli. alegerea finala va depinde de cum merg lucrurile cu fiecare clasa in parte si de nevoia de informatie a elevilor pe care ii vom intalni.
expertul in drepturile omului ne-a dat ideea de a incepe (la fiecare din clase) cu un film care sa fie tot despre copii si viata lor, in alte locuri din lume - ca sa fie mai usor sa legam discutii si sa fie mai usor sa explicam anumite fenomene sociale.
ne-am intalnit si cu profesorii si directorii scolilor, pentru a stabili clasele cu care vom incepe sa lucram: 2 clase de a 7a, de la Scoala 114, o clasa de a 7a la Scoala 136 (cu care vom lucra intensiv), o clasa de a 11a de la Liceul de Muzica, 2 clase de a 10a si 2 clase de a 11a de la Colegiul Cosbuc (vom veni mai des la Colegiul Cosbuc).
sa vedem cum va functiona parteneriatul cu aceste scoli, acum ca trebuie sa trecem la treaba, cand nu mai este vorba doar de planuri scrise frumos pe hartie.
intalnirile echipei au fost cat se poate de bune, toti suntem entuziasmati! practic, este primul nostru proiect gandit cap-coada de noi - si pe care il vom face cap-coada noi.
am stabilit o lista preliminara de filme independente si documentare scurte, din care le vom alege pe cele pe care le vom proiecta in scoli. alegerea finala va depinde de cum merg lucrurile cu fiecare clasa in parte si de nevoia de informatie a elevilor pe care ii vom intalni.
expertul in drepturile omului ne-a dat ideea de a incepe (la fiecare din clase) cu un film care sa fie tot despre copii si viata lor, in alte locuri din lume - ca sa fie mai usor sa legam discutii si sa fie mai usor sa explicam anumite fenomene sociale.
ne-am intalnit si cu profesorii si directorii scolilor, pentru a stabili clasele cu care vom incepe sa lucram: 2 clase de a 7a, de la Scoala 114, o clasa de a 7a la Scoala 136 (cu care vom lucra intensiv), o clasa de a 11a de la Liceul de Muzica, 2 clase de a 10a si 2 clase de a 11a de la Colegiul Cosbuc (vom veni mai des la Colegiul Cosbuc).
sa vedem cum va functiona parteneriatul cu aceste scoli, acum ca trebuie sa trecem la treaba, cand nu mai este vorba doar de planuri scrise frumos pe hartie.
marți, 12 februarie 2008
ce si cum
De data asta, vom merge ceva mai departe. Proiectam filme in cele 4 locatii alese, dar vom si realiza mici productii video cu elevii. Va fi ceva nou si pentru ei, si pentru noi. Pentru ca, pina acum, nu am mai invatat pe nimeni sa foloseasca o camera video, sa obtina cadre misto, sa lucreze cu programele de editare. Asa ca va fi o experienta interesanta, sa lucram impreuna cu liceenii la realizarea unor filmulete. Ce ne bucura e faptul ca o sa fie primavara, aprilie-mai, deci vreme buna pentru colindat orasul si adunat imagini.
Ramine de vazut ce tematici vor alege liceenii pentru filme.
Oricum, ele trebuie sa fie din sfera sociala, legate de comunitati dezavantajate, discriminare, si alte cuvinte din astea complicate. Din pacate, astfel de cuvinte acopera realitati cu care nu prea e de joaca...
Ramine de vazut ce si cum
Ramine de vazut ce tematici vor alege liceenii pentru filme.
Oricum, ele trebuie sa fie din sfera sociala, legate de comunitati dezavantajate, discriminare, si alte cuvinte din astea complicate. Din pacate, astfel de cuvinte acopera realitati cu care nu prea e de joaca...
Ramine de vazut ce si cum
duminică, 10 februarie 2008
Project launch!
Este februarie si incepe proiectul The School Cinema!
Am ales in cele din urma 2 scoli si 2 licee sa participe in proiect: scoala 136, scoala 114, liceul Cosbuc, liceul de muzica Lipatti.
La scoala 136 si Cosbuc am mai lucrat anul trecut, dar la scoala 114 si la liceul de muzica vor fi experiente ( si experimente :) noi.
Acest proiect este de fapt inspirat din vechiul nostru proiect, Cinematograful Mobil, care s-a desfasurat anul trecut intre februarie si iunie. A fost cel mai tare proiect social-cultural la care am lucrat vreodata. Impreuna cu prietenii nostri din Anglia, Projector Tank ( Silvie si Felix ), am colindat prin tara timp de citeva luni, in 2 dubite, organizind tot felul de proiectii, in tot felul de spatii, pentru tot felul de oameni. A fost super! Mai multe detalii gasiti pe siteul asociatiei noastre, Komunitas.
Si, ca tot am vorbit de Cinematograful Mobil, iata si un colaj:
Am ales in cele din urma 2 scoli si 2 licee sa participe in proiect: scoala 136, scoala 114, liceul Cosbuc, liceul de muzica Lipatti.
La scoala 136 si Cosbuc am mai lucrat anul trecut, dar la scoala 114 si la liceul de muzica vor fi experiente ( si experimente :) noi.
Acest proiect este de fapt inspirat din vechiul nostru proiect, Cinematograful Mobil, care s-a desfasurat anul trecut intre februarie si iunie. A fost cel mai tare proiect social-cultural la care am lucrat vreodata. Impreuna cu prietenii nostri din Anglia, Projector Tank ( Silvie si Felix ), am colindat prin tara timp de citeva luni, in 2 dubite, organizind tot felul de proiectii, in tot felul de spatii, pentru tot felul de oameni. A fost super! Mai multe detalii gasiti pe siteul asociatiei noastre, Komunitas.
Si, ca tot am vorbit de Cinematograful Mobil, iata si un colaj:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
