Pas cu pas

Ne-am dat seama ca, din pacate, nu vom avea timp sa notam pe blog absolut tot ce facem.
Asa ca ne vom scrie doar despre chestiile cele mai interesante. Si despre dificultati, pe care nu vrem sa le ascundem :)

Ce s-a mai intimplat intre timp: asa cum am povestit putin mai demult, din discutiile cu elevii am inceput sa ne dam seama cam care sunt cei care vor intra in grupul de lucru la realizarea de filme. dar i-am incurajat pe toti elevii sa se gandeasca la teme sociale care ii preocupa si despre care ar vrea sa faca un film - astfel incat chiar si cei care au fost mai putin activi la discutiile de dupa filme sa aiba sansa sa se exprime; ne-am gandit si ca ideea de a manui o camera video va atrage elevii mai putin preocupati social catre un efort de gandire sociala, de observatie si empatie sociala.

Azi am avut deja la Cosbuc primul brainstorming de posibile subiecte pentru un film social. Si ideile au curs :) de la film despre cercetori, batrani, orfani, la filme despre coruptia din sistemul de sanatate sau despre gunoiul din oras. Sa vedem in continuare cum se vor cerne ele si cum se vor forma echipele.

De unde stim ce stim

"Plementina" a fost si la Scoala 114 iar reactiile au fost surprinzatoare:
- in primul rand, s-a ras destul de mult, pentru un film care nu arata chiar aspecte amuzante ale societatii: este vorba despre un sat sarac, multi dintre sateni fiind fosti locuitori ai unei tabere de refugiati de razboi, dar care incearca totusi sa vada si partea buna a vietii (de aici unele scene amuzante) si sa faca atat cat pot pentru un viitor mai bun al comunitatii
- desi filmul este realizat de un grup de tineri, in cadrul unui proiect, elevii de la 114 nu au dat semne de solidaritate cu ei; probabil li s-a parut ca viata tinerilor din Plementina nu corespunde stereotipurilor de "succes social" de care suntem cu totii inconjurati si nu au vrut sa se gandeasca la posibilitatea unor asemanari sau conexiuni cu ei
- probabil rasul a fost folosit ca un semn de de-solidarizare cu acesti tineri
- au aparut discutiile despre romi-neromi, minoritati, conflicte intre grupuri etnice sau religioase. chiar un grup de baieti, veniti de curiozitate de la o clasa de a 8a, au facut remarci rasiste. dar eram pregatiti sa avem aceasta discutie (chiar unul dintre motivele pentru care am ales sa prezentam filmul)

i-am intrebat pe copii de unde stiu lucrurile pe care le stiu si cum isi dau seama daca ce aud/afla e adevarat sau fals. care sunt sursele lor de informatie de incredere. cat de mult pot generaliza pornind de la un exemplu personal.

este interesant cum inca din clasa a 7a si a 8a copiii folosesc stereotipurile preluate de la cei mari, in ciuda faptului ca printre prietenii si colegii lor se afla copii de alte etnii sau religii. aceste prietenii sau colegialitati sunt considerate "exceptii care confirma regula"

ei bine, noi credem ca nu exista exceptii care confirma regula, iar regulile sunt slabite de fiecare exceptie care apare!
asta am incercat sa le explicam copiilor si am observat cum au ramas pe ganduri. ceea ce este un pas mic dar bun

Plementina

Marti am mers in Ferentari la scoala 136 si am proiectat "WELCOME TO PLEMENTINA" - un proiect video realizat de romi din Kosovo.

Fetele de la a 7aB au privit filmuletul cu interes, dupa care am discutat despre cum ar putea face chiar ele un proiect video asemanator. Ne-am gindit impreuna la aspecte pe care ar vrea sa le arate sau mesaje pe care le-ar putea transmite printr-un astfel de film.

Ca de obicei, am avut un exercitiu introductiv pentru exersarea abilitatilor de exprimare si auto-analiza. Sarcina de la care s-a plecat: "numiti un lucru care va face fericite si un lucru care va face nefericite".

despre raspunsurile primite...intr-un viitor post video pe care speram sa apucam sa-l facem :)

ce s-a mai intimplat

...intre timp: am mai realizat o runda de proiectii, cu filmele Born into Brothels si Persepolis. filme grele si destul de impresionante...
primul, despre copiii din "cartierul rosu" al orasului Calcutta si despre proiectul unei fotografe, care ii invata pe copii sa faca poze artistice si sa isi foloseasca talentul; dar chiar si in ciuda talentului lor, destinul acestor copii este hotarat departe de ei, prin felul in care functioneaza societatea globalizata.
al doilea, despre situatia unei fete obisnuite din Iran, intr-o tara devastata de dictaturi, lovituri de stat, razboi.

teme de discutie destul de grele, asa ca acum i-am putut observa pe acei elevi care fac efortul de a gandi, de a incerca sa inteleaga mai mult decat lungul nasului propriu si care isi pun intrebari.
suntem mereu mirati de felul in care elevii de liceu - asa curajosi si plini de energie cum arata - sunt de fapt destul de pasivi; multi gandesc "eu sunt un nimeni, nu pot face nimic", "altii au puterea de a face ceva, eu nu", "de ce sa ma obosesc, daca nu ma priveste direct", "degeaba as vrea eu sa schimb ceva, daca restul nu vor" si tot asa...

ce se intampla oare cu increderea in sine? ce se intampla cu forta individului si cu ideea ca fiecare conteaza?