De unde stim ce stim

"Plementina" a fost si la Scoala 114 iar reactiile au fost surprinzatoare:
- in primul rand, s-a ras destul de mult, pentru un film care nu arata chiar aspecte amuzante ale societatii: este vorba despre un sat sarac, multi dintre sateni fiind fosti locuitori ai unei tabere de refugiati de razboi, dar care incearca totusi sa vada si partea buna a vietii (de aici unele scene amuzante) si sa faca atat cat pot pentru un viitor mai bun al comunitatii
- desi filmul este realizat de un grup de tineri, in cadrul unui proiect, elevii de la 114 nu au dat semne de solidaritate cu ei; probabil li s-a parut ca viata tinerilor din Plementina nu corespunde stereotipurilor de "succes social" de care suntem cu totii inconjurati si nu au vrut sa se gandeasca la posibilitatea unor asemanari sau conexiuni cu ei
- probabil rasul a fost folosit ca un semn de de-solidarizare cu acesti tineri
- au aparut discutiile despre romi-neromi, minoritati, conflicte intre grupuri etnice sau religioase. chiar un grup de baieti, veniti de curiozitate de la o clasa de a 8a, au facut remarci rasiste. dar eram pregatiti sa avem aceasta discutie (chiar unul dintre motivele pentru care am ales sa prezentam filmul)

i-am intrebat pe copii de unde stiu lucrurile pe care le stiu si cum isi dau seama daca ce aud/afla e adevarat sau fals. care sunt sursele lor de informatie de incredere. cat de mult pot generaliza pornind de la un exemplu personal.

este interesant cum inca din clasa a 7a si a 8a copiii folosesc stereotipurile preluate de la cei mari, in ciuda faptului ca printre prietenii si colegii lor se afla copii de alte etnii sau religii. aceste prietenii sau colegialitati sunt considerate "exceptii care confirma regula"

ei bine, noi credem ca nu exista exceptii care confirma regula, iar regulile sunt slabite de fiecare exceptie care apare!
asta am incercat sa le explicam copiilor si am observat cum au ramas pe ganduri. ceea ce este un pas mic dar bun