alta lista (miruna)

Iata si lista mea, nu de subiecte de dezbatut, ci de tot felul de chestii, si bune si mai putin bune. Gen aventuri de-a lungul proiectului, bucurii, nemultumiri, descoperiri.

1. Pina acum, cea mai mare satisfactie am avut-o la scoala 136 din Ferentari. Una dintre cele mai amarite scoli din Bucuresti, unde ne asteptam sa fie cel mai hardcore, ca interactiune, ca dificultate de a tine lectia, si culmea, a fost cel mai rewarding...

Dar sa vedem putin cum a functionat mecanismul. Noi am lucrat cu o parte din clasa a 7aB. Respectiva "parte" este deja un grup structurat, in care s-au consolidat anumite relatii de cooperare si in interiorul caruia s-a constientizat ideea de echipa si mai ales de lucru in echipa. Ceea ce ne-a usurat noua considerabil munca.

Acest fapt se datoreaza insa "omului-orchestra" despre care a scris deja colega mea. Adica Elena, mediatoarea scolara de etnie roma.

Cam ce a facut Elena cu acest grup: i-a incurajat sa danseze ( dansuri traditionale rome), sa ajute la organizarea unor serbari, sa colaboreze intre ei, sa-si puna imaginatia la treaba, sa-si exerseze atentia si concentrarea, sa vina la repetitii extra-scolare. De retinut inca un aspect pozitiv legat de aceste repetitii extra-scolare: cladirea scolii 136 se afla foarte aproape de cartierul in care locuiesc copiii, adica Aleea Livezilor, respectiv unul dintre cartierele defavorizate ale Bucurestiului ( ghetou, pentru cei nefamiliarizati cu acest eufemism sociologic). In lipsa oricarui centru social sau cultural in zona, in care tinerii sa-si petreaca timpul liber, sau sa participe la activitati educative-sportive, faptul ca ei au fost determinati sa vina la scoala dupa incheierea cursurilor este un aspect cit se poate de benefic.

Revenind la proiectul nostru, pot spune ca apreciem enorm faptul ca putem lucra pe o baza deja creata. Si, dindu-ne seama cit de greu se cladeste o asemenea baza, intr-o scoala cu multi copii amariti si cu profesori atit de putin interesati sa-i invete ceva, nu putem decit sa avem un mare respect pentru Elena.

De altfel, am realizat ca ceea ce putem sa facem noi cel mai bine e sa-i venim in ajutor Elenei, actionind din alta directie pentru aceleasi scopuri.

Iar copiii merita...sint comunicativi, dornici sa asculte noutati si chestii la care nu s-au mai gindit vreodata, dornici sa se afirme si mai ales sa invete. Cel putin grupul cu care am inceput noi sa lucram.

2. Imi plac mult si copiii de la Scoala 114. Sint draguti, unii dintre ei foarte sufletisti, asculta cu atentie ce le spui, le place sa lucreze. Si ei vin tot extra-scolar. Sa speram ca nu vom pierde prea multi pe drum. Azi ne-a venit ideea sa mai facem lectii extra-proiect si cu alta grup de copii, in afara de cei selectati deja. He he, cine ar mai face asta...sa lucrezi extra-proiect de placere...sper sa ne tina starea asta de spirit...

Despre copiii de la 114 in alt post :)

3. La liceul Cosbuc e foarte ok, se cunoaste ca sint elevi care au mai fost implicati in proiecte, care si-au exersat abilitatile de exprimare. O sa postez curind o inregistrare video de la Cosbuc. Si aici datoram multe doamnei profesoara de arte Mihaela Ghitiu, care ii coordoneaza pe elevi si ne face noua loc in orar, sau in extra-orar :)

4. Nu-mi place atmosfera de la Liceul de Muzica "Dinu Lipatti". Si o spun pe sleau, fara nici un ocolis. De la bun inceput aici am fost tratati cu raceala si chiar aroganta nejustificata de catre conducerea liceului, ca si cum ni s-ar face o favoare ca sintem lasati sa ne implementam proiectul aici. Si cind te gindesti ca mai erau atitea licee pe care am fi putut sa le alegem sa intre in proiect si pe care le-am taiat de pe lista....De ce? Deoarece ne-am gindit ca la Liceul de Muzica ar putea fi interesant, ca sigur copiii de aici au o anume sensibilitate, etc etc etc. Si incepem sa descoperim ca nu e chiar asa. O spun cu regret.

Asadar, pe de o parte e povestea cu conducerea si felul in care decurge parteneriatul nostru. Ca o mentiune speciala, as spune ca doamna directoare nu a semnat parteneriatul nici macar acum, la citeva saptamini bune dupa ce am demarat proiectul, sub pretextul ca nu are timp. Desi este vorba doar de o semnatura si de o stampila..

Trebuie sa spun ca totusi exista totusi o persoana plina de bunavointa care ne-a sprijinit pina acum si care ne-a sustinut proiectele : doamna profesoara de engleza Ioan Viviana.

Pe de alta parte e povestea cu elevii, care intimpina orice le propunem cu o atitudine plina de ceea ce numesc ei "smecherie". Bine, nu chiar toti din clasa unde lucram, dar destui....

Luati la intrebari si pusi sa-si argumenteze afirmatiile, nu sint in stare sa lege prea multe fraze coerente, din pacate. Aici nici o lectie nu s-a desfasurat in pace: fie a chiulit cite jumatate de clasa, fie se tot trintea usa, fie ieseau sa mai vorbeasca pe coridor la telefonul mobil, fie unii strigau timpenii de afara pe gaura cheii, chestii de genul. E pacat pentru ca incepem sa simtim ca aici ceea ce incercam noi sa facem nu rezoneaza, e un fel de consum de timp si energie care ar putea fi investit in alta parte.

Mi-e teama ca nici nu vom avea de unde sa-i alegem pe cei care vor lucra film...Caz in care vom lua mai multi copii din Ferentari, acolo unde macar simtim ca munca noastra are un sens...Culmea!